Once upon a story

[Isolde du Maurier]

• Il privi indignata,simtind ca incepe sa intreaca orice masura. Una era sa o abureasca cu minciuni, insa sa se poarte cuviincios, si alta era sa o trateze asa urat. Cel putin asa i se parea ei in acel moment. Daca in urma cu cateva minute ar fi dat orice sa poate fi in bratele lui, acum tot ce-si dorea era sa poate sa il priveasca in fata fara sa-i fie rusine de cele ce se intamplau.
  "Tu chiar nu intelegi? Ma faci sa ma simt atat de prost. Si inceteaza cu minciunile tale, nu vreau sa le mai aud. Chiar iti place sa ranesti lumea in halul asta?", intreba ea descurajata, si fara vlaga, nereusind sa se mai elibereze. Isi lipi fruntea de umarul lui, incercand sa nu se mai gandeasca atat de mult la viata ei mizerabila. Era doar o balerina ratata, peste care viata trecuse fara sa ii aduca vreun beneficiu.
  "De ce toata lumea adora sa ma raneasca?" intreba in soapta, aproape imperceptibil.