Lost in the shadows

[Eliza G. Blest]

Ce o apucase ? Ce mai avea si de acea data ? De cate ori trebuia sa suporte acele reflexii stupide ce veneau pe nepragatite asupra ei . Voia sa le arunce , sa le dea un pumn si sa zboare cat colo , sa nu le mai vada in veci .. sa nu le mai simta deloc! Insa , precum suferinta , stia ca nu avea nicio sansa, cu exceptia concentrarii . Dar nu putea sa faca asta zilnic , ora dupa ora si moment dupa moment . Nu putea sa fie mereu atenta la persoana ei , avea atatea momente in care se deplasa de gandurile ei , de corpul ei si vorbea cu alte persoane , intra in gandurile lor , simtea ce simteau si ei , uita complet de propria persoana . Nici de ar muri pe loc , tot nu ar fi simtit .. doar , ca nu mai avea unde sa se intoarca .

Privea in jur , buimaca , si cu urechile ciulite , cautand cu disperare chipul sau macar silueta care aparuse din nicaieri . Trebuia sa fie atat de speriata ? Atunci .. de ce fugea ca o bezmetica ? Din ce pricina ?Ca cineva a vrut sa le faca o farsa ? Pusese frana cu piciorul drept si intinsese bratul pentru a le opri si pe celalalte .
"Stiati ca noi ne prostim nu ? Ca alergam pe aici ca trei pisici speriate de cine ? De ce ? Nu avem ce face ? Reveniti-va fetelor . Nu e nimeni aici..in fine , eu una nu simt pe nimeni in plus! "