and the mirrors gonna fog tonight

[John Miller]

John era fascinat de oglinda aia, si nu in sensul bun. Se holba cu ochii mari la reflexia lui, care pare sa aiba o proprie viata si existenta. Nu era el... Cu siguranta nu era el. Si cand reflexia lui ii zambi intr-un mod diabolic, in timp ce expresia lui reala era inca una socata si putin inspaimantata, banuielile lui se confirmara.

"Nu cred ca e o idee asa buna sa atingi oglinda asta... Hey... hey, ma asculti??" spuse el, dar fata nu ii raspundea.

Ramasese parca paralizata cu mana pe oglinda. John se duse langa ea, incercand sa o dea la o parte, dar atinse si el oglinda, fara sa vrea. Simti un fior rece trecandu-i prin tot corpul, iar camera in care erau parea sa se evapore. Brusc era foarte ametit, de parca s-ar fi invartit in cerc cu o viteza puternica. O lua pe tanara de langa el in brate si inchise ochi, rugandu-se la toti Zeii pe care ii cunostea ca toate astea sa se opreasca.

Si se opri... Nu mult dupa. Senzatia disparuse, si cand isi redeschise ochii, observa ca la fel si camera in care erau... Se aflau acum intr-o camera la fel de mare dar cu mult mai luminoasa. Plina de piese de mobilier, rafturi, zeci de mii de carti, fotolii si canapele.

"O biblioteca..?" spuse el, surprins, privind in jur. Se uita din nou la oglinda, si vazu, spre uimirea lui, ca reflexiile lor erau acum in camera pe care ei tocmai o parasisera, si se simteau la fel de confuzi ca ei. "Nu stiu ce naiba sa intamplat... Dar nu imi place deloc cum arata... Chiar deloc."