The falling stars

[Eliza G. Blest]

Just Eliza and Anaella

Daduse infuriata de cateva ori cu piciorul , nemaiputand sa se controleasca din pricina nervilor ce pusesera stapanire pe ea in numai...cateva secunde . Nu putea sa mai inteleaga pe cei doi adulti , ce se dadeau drept parintii ei ! Cat mai trebuia sa ii mai suporte ? De cate ori trebuia sa mai puna piciorul in casa aia a lor ? De ce trebuia sa mai reziste tentatiei in a-si lua... Cazuse la podea , in genunchi ducandu-si mainile la cap si dorindu-si sa isi smulga tot parul din cap , mai ales suvitele verzi care ii cadeau peste chipul ei . Simtea cum lacrimi mari , umede , ii curgeau lent pe obrazii infierbantiati si cu greu se abtinuse sa nu le stearga . Voia sa le pastreze acolo , ca dovada a suferintei ei , ca dovada ca isi ura viata si mai ales parintii . Se ridicase in picioare, clatinandu-se pe o parte si pe alta si se sprijinise de usa din spatele ei . Usa prin care intrase .. usa pe care putea sa plece fara nici-o problema . "Am s-o fac!"

Deschidea si inchidea gura , incapabila sa scoata vreun sunet . Respirase adanc si , fara sa isi dea seama , spusese ce avea pe suflet :
"Va Urasc!!! " Stiind ca nimeni nu va reactiona la adevarul pe care il graise , trasese de clanta si pasise pragul repede, trantind usa dupa ea , nepasatoare .Coborase scarile , 3 la numar , incet , incheindu-si in graba nasturii de la o camasa . Uitase ca ii aratase tatalui ei ca fusese muscata de un varcolac si ca , urma sa fie si ea . Ura ca trebuia sa le dea intotdeauna dovezi parintilor ,dar niciodata , cand le are , nu ii mai interesa . "Duca-se de parinti nebuni ce sunt ! " Formula blesteme peste blesteme in mintea ei , fara sa mai gandeasca corespunzator . Nu stia pe unde mergea , nici macar nu ii mai pasa . Oriunde se ducea , era mai bine decat acasa la parintii ei .

Se infofolise in roba neagra , desi nu simtea deloc frigul aprig al iernii si daduse coltul strazii , intrand pe o alee trista , acoperita cu zapada alba , stralucitoare in razele vesele ale soarelui . Atat de vesele , incat o facusera pe viperina sa se inchida si mai mult in ea . Oftase prelung si se asezase pe vina , intinzand palma spre covorul alb . Atinsese cu un deget paturica de fulgi argintii , unul prinzandu-se de pielea rece a Elizei , topindu-se imediat in apa ... "Ca o lacrima ." Isi luase privirea de la armata de fulgi , ridicandu-se incet in picioare si indepartandu-se incet .. dand peste cineva . Se intorsese pe calcaie surprinsa , ochii ei movalii intalnindu-se cu ..