Sweet life, long existence

[Emily Swan]

• Jackie o simti pe Lexie ata de incordata langa ea, incat nu rezista sa i se alatue, calmul pe care incerca sa il pastreze spulberandu-se. Nu isi vorbisera pe tot parcursul intamplarii, insa isi schimbara priviri mai intai ingrijorate, apoi infricosate. Viperinei nu ii trebuia mai mult ca sa o citeasca pe Lexie. Stia ca, fiind in anul II, nu putea face un patronus. Sau poate ca invatase, nu ar fi fost o mirare, de la Isa, insa cu siguranta nu ii putea mentine forma. Ins, inainte sa inceapa sa isi faca griji pentru producerea propriului ei patronus, se uita prin magazin dupa unii dintre proprietari, sau vanzatori. Niciunul nu era acolo.
  Jackie injura in gand, mintea zburandu-i la faptul clar ca nu ar fi plecat, lasandu-si magazinul asa, nesupravegheat. Insa nu ramase mult la ideea asta. Era clar ca trebuia sa increce macar sa se descurce.
  Se opri din respirat, imediat ce clopotelul de deasupra usii suna cristalin si placut. Aproape ca se lasa furata de zgomot.
  Inauntru intra o silueta inalta, slaba, cu pelerina neagra atarnandu-i pe corpul osos. Jackie inchise ochii, simtind cum groaza si amaraciunea o prindeau in tentaculele ei. Insa isi concentra toata energia pe un singur gand. Era ea, cu mama si tatal ei. Era mica pe atunci. Abia avea cinci ani si statea stramb pe o matura, iar tatal ei o tinea de mijloc. Era cea mai frumoasa amintire, si era una de cand familia sa era fericita.
  Simti cum ochii i se inundara de lacrimi, insa le inghitit, strigand: Expecto Patronum
  Imediat, un jet de lumina alba iesi din varful baghetei sale. Dementorul facuse doar un pas inapoi, patronusul viperinei fiind prea salb. Apoi inca unul i se alaturase, si inca unul, fiind dintr-odata zece persoane, unii cu fum de lumina iesind din varfurile baghetelor, altii cu difeite animale alungand impreuna dementorii de pe toata aleea. Jackie zambi, vazand-o pe Lexie cot la cot cu ea.