Long night

[Lexie Stryder]

• Lexie incremenise, stand cu varful papucilor in balta de sange, cu ochii largiti de soc, neputand sa isi miste vreun muschi. Insa vocea scandalizata a Elizei o trezi, sarind brusc din lichidul vascos. Cand vazu corpul inert pe podeaua de lemn a camerei, isi simti stomacul intorcandu-i-se pe dos. Insa isi controla reactia, incercand sa fie stapan de sine si sa nu se lase doborata si de data asta. Trebuia sa lupte si sa fie puternica. Altfel nu va iesi din incurcatura asta.
  Vocea o lovi ca un traznet, insa de data asta o auzea mai mult ca printr-un vis, inabusita de strigatul ei piternic.
  "Ajutor! Cineva?" striga dezanadajduita, batand cu pumnii si picioarele in usa.
  
  Lua un scut, insa acesta se smuci din mana ei, lovind-o in coaste, dezechilibrand-o.
  Parca toata camera era impotriva lor, tine cumva cu acea voce stranie. Ochii ei se fixara din nou pe corpul imbracat in negru din balta de sange. Daca ele urmau? I se forma obisnuitul nod in gat. Incerca sa il inghita, insa degeaba.
  
  "Ce vrei de la noi?" intreba, pe o voce joasa, ragusita."Spune ce vrei si poate iti vom da. Numai lasa-ne sa plecam din locul asta blestemat."
  Lexie isi termina propozitia cu un fel de marait, care voia sa fie amenintator, insa se transformase intr-un scancit.
  Veni si o prinse pe Liz de maneca robei. Nu voia sa o piarda. Nu acum, cand totul era atat de intortocheat.