Walking through souls

[Lexie Stryder]

• Lexie privi paginile una cate una, simtind cum i se intoarce stomacul pe dos.
  In minte ii veni imagine unui doctor nebun, cu un scalpel in mana, cu halatul si manusile patate de sange si cu un zambet malefic pe chipul contorsionat de nebunie.
  Lexie, s-a terminat cu filmele incuiate de groaza penru tine, isi spuse, incercand sa alunge imaginea oribila din minte.
  
  Oricum, ceea ce i se parea ei ciudat era faptul ca primele pagini erau din 1786, iar ultimul din 2011. Cum traise atat? Nicio fiinta umana nu avea cum sa existe atata timp.
  "Asta e ciudat de-a dreptul," spuse viperina, soptit.
  Cum de murise luna trecuta? Si unde? De ce isi lasase carnetul cu persoanele ucise aici, in biblioteca? Daca stia secretul trairi vesnice, dupa piatra filozofala? Daca fusese ucis pentru a fi aflat secretul?
  Lexie isi acoperi capul cu mainile, ciufulindu-si usor parul. Avea nevoie de un calmant. Facuse sa apara un pahar cu apa pe masa.
  
  Cand se intoarse, Crys era in aceeasi pozitie, cu capul aplecat asupra cartii, iar pe spatele scaunului ei curgea o dara groasa de sange. Lexie o lua de brat, gandindu-se ca e sangele ei. Apoi isi dadu seama ca sangele cursese pur si simplu din materia lemnului, fara un inceput.
  Clipi, apoi privi scaunul perfect curat, ingrozita.