tes yeux

[Artimei N. Denver]

Simtise o prezenta straine, auzea pasi si o rasuflare de undeva din spate. Realizase ca nu era singurin poaiana, dar asta nu-l facuse sa se miste macar cu un milimetru. Nu se deranjase foarte tare nici cind acea prezenta care nu-l afecta se aseza linga el. Propriul sau univers era distrus incetul cu incetul. Reusi sa sclipeasca si simti raceala pe parte interioara a pleoapei. Sa nu-mi spune-ti ca ati ajuns aici intimplator ca si mine. Era satul de conincidente si de paradoxuri, dorea ceva normal. Din cauza abundentei de mister ajunsese ca confunde visul cu realitatea.

Flacarile se stingeau incet si doar cu o privire si gest reusi sa le readuca inapoi. Ii fusese lene sa mai scoata bagheta din buzunar. Nu intoarse nici o secunda spre strain, dar isi daduse seama din prima ca este barbat, o femeie nu ar fi mers atit de apasat pe zapada. Un vint timp se stirnise facind zapada uscata sa se ridice in vazduh. Fulgii care aveau norocul sa aterizeze pe linga foc erau transformati in picaturi de apa minuscule, minuscule.