tes yeux

[Artimei N. Denver]

Compatimire, regrete, de astea avea parte cind il lua gura pe dinainte. Daca acesta adusese vroba de un clarvazator inseamana ca stia pe unul, sau si mai bine, era unul dintre ei. Am umblat pe unde vrei sa caut macar un indiciu. A fost omorita, stiu ca era o padure, dar care padure, locul din padure...n-am idee. Daca poti sa ma ajuti poti sa-mi dai intrebari. Se uita spre foc si parca miinile singure se intindeau pre el. O arsura usoara il facuse sa stringa pumnul, nu-l ardea focul, nici gerul, dar acea fuziune perfecta dintre foc si gheata care poate convietui in aceeasi poiana era magnifica. Zapada avea luciu metalic din cauza gerului si ardea sub actiunea luminii acelui foc jucaus.

Caldura incepea sa-i acapere degetele care innaintau spre centrul rugului, nu se temea de arsuri, facuse chestia aceea si inainte . Desfacuse palma si cursese o cantitatse mica de apa. Erau citva fulgusori culesi de pe jos. Avea acel obicea de a tine in mina cit mai multa zapada iarna, uneori putea sa iasa doar in pantaloni scurti si in camasa cu minicile scurte si sa atea ore intregi in zapada. Cu toate acesta, insa ura iarna..nu-i placea gheata.