The Boulevard of Broken Dreams

[Isolde du Maurier]

• Ofta, si se uita la Ronnie speriata, insa capul ii mai trecuse, si acum putea sa gandeasca cum trebuie. Se lasa ridicata anevoie, si se uita cu ochii impainejeniti la omul de la tejghea. Arata atat de umil, incat ii venea nu sa-l ajute sau sa-i fie mila de el, ci din contra, ar fi vrut sa-l faca sa sufere si mai mult. Cei buni de mila nu meritau sa traiasca in aceasta lume, decat pentru a-i servi pe cei puternici. Pe fata i se asternu un zambet plin de malignitate, si isi scoase bagheta, indreptand-o spre batran.
  "Ti-e bine, batrane?"intreba ea pe un ton plin de rautate si venin. "Eenee meenee malee, booh!" ii striga ea, ca un copil care vrea sa sperie pe cineva. Simti cum omul se inspaimanta si incepu sa rada rautacios. "Oare de ce nu termin cu tine mai repede?"intreba ea, dorind sa-l faca sa se sperie si mai mult. Amintindu-si de Ronnie, se uita in directia ei cu o privire mizerabila. Se intreba ce tot facea? Niciodata nu-i placuse sa faca rau, iar acum parca nu se mai recunostea. In dorinta ei de a fi mai presus de oricine, si de a avea putere, se injosise intr-atat incat sa sperie un biet om care nu-i facuse nimic. Se uita in directia lui cu o privire impietrita, dandu-si seama ca nu avea sa-si ceara vreodata iertare. Ii parea rau de el, dar mandria ei era mai presus de atat.