.wanna be a winner

[Vladimir Anisim]

• De dimineață, cerul de culoare închisă îl făcu pe Vlad să creadă că avea să fie o zi pe cinste. Când s-a ridicat din patul său primul lucru pe care-l făcu a fost să fugă la fereastră să analizeze vremea. A stat acolo în jur de vreo cinci minute apoi se duse să-și aleagă hainele dar ce să aleagă ? La Hogwarts era uniformă așa că se așeză turcește pe pat., mormăind nemulțumit. Cum putea fi observat dacă arăta ca alții ?
  
  A stat ceva vreme pe gânduri până când fața lui s-a luminat. Și-a pus repede roba neagră șo își aranjă părul în oglindă vreo cinci minute. Ceasul de la mâna sa arăta ora nouă și douăzeci , destul de devreme după el, ținând cont că era și prima zi din weekend. Îi luase destul de mult să se pregătească pentru un simplu antrenament dar se trezise devreme, așa cp nu avea cum să întârzie. Sâmbătă, însă avea o grămadă de lucruri de făcut (care de obicei nu le lua prea în serios ) Bombăni ceva indescifrabil și ieși. Avea o ideea cum să fie văzut : avea de gând să câștige punce pentru Viperini, cât putea el de multe și cât putea de des, chiar dacă știa că Viperinii sunt pe primul loc (niciodată nu poți fi prea sigur ). Ochii lui sclipeau de nerăbdare. Nu mai putea aștepta.
  
  A ieșit pe terenul de vajthat, fără vreo intenție de a juca. Dorea doar să se uite la cei care erau deja acolo. Și-a scos din buzunar o carte mică, nimic obligatoriu sau manual ori altceva altceva legat de școală. Era o carte din lumea Încuiaților, scrisă de o scriitoare incredibilă . O poveste de dragoste frumoasă care-l atrăgea pe Vlad. Devora cartea, defapt cărțile de tipul acela, zâmbind. Își așeză mătura cu care venise lângă celelalte și se așeză .
  
  Nu văzuse nici un profesor în acea zi până la ora doisprezece, cât era și avea o presimțirea proastă. Închise cartea și o băgă în buzunar, de unde o luase. S-a ridicat și a plecat să se schimbe . Privindu-i pe ceilalți fătâindu-se de colo-colo pe măturile lor îi aduse aminte de cât de mult îi place jocul ăla și dorea să se antreneze. Dacă Viperinii aveau să câștige campionatul de vajthat cu ajutorul lui, nu va mai avea să fie invizibil. Se schimbă repede, își prinse părul în așa fel să nu-l deranjeze și își luă mătura de unde o lăsase. Bagheta era pusă în șoseta piciorului stâng (nu-l deranja deloc, așa o purta el )
  
  ”Să facem ce trebuie” spuse și prinse mătura cu ambele mâini. Se urcă pe ea și în câteva secunde era le-a mai mult de patru metri de pământ. Privi atent își jur și oftă. Ar trebui să se fi înscris în echipa Viperinilor, dar nu știa dacă Căutătorul și-ar ceda locul unui necunoscut (care în curând avea să fie celebru) .
  

OOC - poate posta oricine