The falling stars

[Eliza G. Blest]

Daduse din cap , surprinsa de raspunsul fetei si de toate sentimentele ce se infatisau pe chipul ei . Brusc , in fata ochilor viperinei , aparuse micul compartiment maroniu , cu cele doua canapele,pe fiecare stand o fata . Langa geam , o silueta intunecata,acoperita cu o mantea neagra si cu gluga peste cap , statea cu obrazul lipit de fereastea , cu ochii inchisi , si unul dintre ei acoperit de mai multe suvite verzi . In fata ei , o fata , pe care nu o stia , ar nici nu o interesa , privea cu admiratie peisajul ce se profila dincolo de sticla incolora . Un sentiment ciudat , de vechi , de tristete imbinat cu o urma stranie de incantare , inlocuise pe cele triste si deprimante din momentul acela , ale Elizei . Cum de putuse uita? Cum de trecuse atata timp . Nici nu stia . Mai ales ca viperina nu tinea niciodata cont de trecutul ei , mai ales clipele in care facuse cunostinte cu unele persoane . I se parea atat de ciudat , sa priveasca spre o persoana pe care nu o mai intalnise niciodata si sa isi dezvaluie numele initial ...cat de repede trecuse timpul . Cat de repede se imprietenise cu atatia oameni despre care nu avea nicio idee despre ei la inceput , si , an dupa an , intalnire dupa intalnire izbutea sa dezlege misterul ascuns in spatele unei masti de otel , fara nicio trasatura.
"Ahhh, da , acum imi amintesc . Scuza.ma Anny , a trecut atata timp de cand nu ne.am vazut incat , mi.am astupat intr.un lic toate amintirile vechi.." Numai unele nu.