tes yeux

[Artimei N. Denver]

'Nu ma asculti nici o data!'
'Ups! Panglica!'
'Care panglica, Fiol, spune lamurit.'
'Aceea din parul meu.
'Fiol, Fiol, Fiolina!

Habar nu avea despre ce fel de panglica ii spusese fantoma lui dulce. Se trezise cind barbatul o luase inainte si acum pricepuse ca gestul acela evident fusese o chemare. Nu realizase nici cele mai banale si elementare lucruri cind duhul ei nimerise in capul lui. Ii calaca pe urme srainului care fusese amabil sa se vire in ceva foarte dubios ca si asta.

Probabil, nu tin minte sa avut panglici de alte culori. Fiolina si violetul..o combinatie de tandrete, dulceata si raceala. incepea sa i se limpezeasca capul. Vizita ei spontana il facuse sa piarda notiunea vietii, nu doar al timpului si al spatiului. Daca fata mai avea de gind sa stea aici si sa nu treaca de cealalta parte, in lumea mortilor, atunci avea personal sa o ia de minuta si sa o duca acolo.