.wanna be a winner

[Vladimir Anisim]

• Privi cerul plictisit , fără să facă vreo mișcare. Acel chif pe care-l avea cu ctâteva minute mai devreme de a jucat vajthat s-a spulberat. Se gândea că probabil ce rost ar avea să se fâțâie singur în ditamai terenul ? Oftă plictisit și zâmbi . Luă una dintre mingi ( balonul mai exact ) și îl aruncă în aer, îl prinse și zâmbi dar zâmbetului dispăru imediat și, nervos aruncă cu putere balonul spre poartă care trecu prin cerc rapid și Vlad coborî apoi repede la pământ unde o văzu pe necunoscută . Nu coborâse apoape de ea, noroc. Putea să o privească fără să fie întrerupt.
  
  Primul lucru care-i sări în ochi fu emblema casei adverse, dar nu-l deranjă ci Vlad se entuziasmă și dorea să vadă dacă fata ar accepta o provocare... dar mai bine nu. Stătu câteva secunde pe gânduri, gândindu-se la consecințe - rar făcea așa - . O studie încă o dată și după forma corpului ei nu părea o mare admiratoare vajthat. Fetele jucătoare de obicei erau mai solide. Ea era finuță și suplă. Zâmbi involuntar și ieși fără să vrea din ascunzătoarea lui. Se duse lângă ea, prin spate și îi puse mâna pe umăr. Știa că viperinii sunt răutăcioși cu alte care, însă el nu (chiar dacă nu-i suporta pe unii - doar atunci ”ataca” ) .
  
  Salut. spuse scurt și își luă mâna de pe blondă. Nu prea avea în gând următoaarea lui replică, dar nu avea nici o grijă, venea ea pe parcurs. Zâmbi și o privi. E bine să vii la Viperini, Ochi-de-Șoim ? o intrebă pe fată pe un ton ușor glumeț dar se vedea seriozitatea lui.