tes yeux

[Artimei N. Denver]

Era stilul ei de lupta, mereu incepea cu un srape, specific viperinilor, mai ales a celor in a caror vene curge singele lui Salazar. Fetita se juca cu focul, stia foarte bine ca ea nu o face pentru al distruge ci pentru al lua cu ea. Ii spusese asat de mai multe ori. Poate ca din cauza asta ea nu trecea dincolo de voal. Stia ca ei nu-i este frica de moarte, nu realizase inca ce este aceasta. Cinva ii spusese sa se duca in partea cealalta, daca nu o va duce singur de minuta. Se pare ca ea luase prea in serios cuvintele lui. Cum putea sa o duca de minuta in lumea fantomelor fiind viu, doar prin moarte putea sa ajunga la ea. Fiol, vrei sa vin la tine in vizita sau sa ma iai cu totul linga tine. Posesiva micuta ce esti.

Creatura aceea micuta chiar era posesiva toate iubitele lui il paraseau foarte devreme din cauza ei si dupa ce a murit ea, toate nimereau la casa de nebuni. Nu-i placuse sarpele ei veninos, dar nici nu avea de gind sa lupte, doar scoase citeva vorbe , suieraturi, soapte si reptila se dusese undeva inspre padure, inaintind pe zapada alba si lucitoare. Ai uitat de talentele mele?Obscuro Nu fusese aleasa la intimplare acea vraja, intuneca cimpul lui vizual ca mai apoi sa-l poate pune la pamint pe domnul posedat de un drausor impelitat. Spera ca sa sa nu fie prea neplacut contacul cu zapada sa fi fost puf de lebeda pe pamint avea sa fie alta treaba. Ii tinea stins la spate miinile si bagheta care-l atacase pe Arty zburase undeva sub copacul din care fusese culeasa panglica.