Invasion in my mind...

[Dimitri Belikov]

Il urma pe baiat cu pasi lenti. Ii placea sa stea in ploaie atat timp cat nu racea si trebuia sa die inchis in camera lui. Simtea cum nu se gandeste la nimic, iar orice motiv neinsemnat care sa ii puna mintea la treaba era alungat numai decat din acel loc.

Odata ajuns langa alun, se lipi cu spatele de trunchiul batran. Privi in sus, unde ar fi trebuit sa se afle o coroana dar deasupra capului sau se aflau doar crengi. Desfrunzit aproape complet, arborele cu aura mistica nu le oferea un adapost prea... normal. Nu cred ca o sa ne fie de prea mare ajutor! Ii raspunse intr-un final brunetul razand scurt. De admirat si eu ii admir dar de ce nu te si alaturi lor? Cred ca ne-ai putea fi de ajutor. Nu isi dadu seama ce spuse, ca tocmai isi tradase alianta si ca cel mai probabil Vladimir si-ar putea da seama de acest lucru.