Keep calm and change everything

[Georgia Harris]

Georgya se uita in continuare pe fereastra. Vantul isi schimba directia, lumina disparea din ce in ce mai mult, copacii Padurii Interzise isi incepeau dansul coroanelor dezfrunzite, toate se schimbau mai mult sau mai putin, doar fata era exact la fel ca acum cateva ore cand privise pentru prima oara pe acel geam, ramasese nemiscata, parea o statuie uitata pe acel coridor de cineva. Nu era statuie, dar uitata de cineva era, mai presus de faptul ca era uitata de toti, era uitata pana si de ea, de propria'i persoana.
Se gandea in continu ce putea faca pentru ca rezolva o problema pe care nimini cat de puternic si maret ar fi nu ar putea'o rezolva, o plobema care prin natura sa nu lasa pe nimeni nici macar sa se gandeasca ca ar putea spera sa aibe vreodata vreo idee care ar putea sa o rezolve. Dar Geogya nu stia asta, nici nu vroia sa stie si incerca sa gaseasca o solutie. Oricat de greu i'ar fi fost pana si ei sa gandeasca in acel moment chiar se straduia.
Pe coridor se auzira deodata un sunet aproape insesizabil de pasi, cum Cercetasa avea atatea pe cap asa ca pasi aceaia fini, delicati si totusi atat de siguri pe ei. Cea care mergea se apropia din ce in ce mai mult, dar fata nu isi dadu seama de asta pana cand o voce cunoscuta se auzi:
-Georgya?
Atunci fata trezita din transa isi intoarse capul. In fata sa statea cineva pe care se bucura nespus sa vada in acel moment. Era extrem de fericita nu fusese uitata de toti, era intr'adevar cineva care stia ca ea nu fusese la cina, care ii simtise lipsa printre ceilalti. Desiree, pe care numai felul aparte de a vorbi si firele subtiri de lumina ce ii cadeau pe fata fina o deosebea de o silueta de umbra, fuse intampinata de Geo nu cu in salut sau altceva normal, ci intr'un fel mai aparte: fata o lua deodata in brate si ii spuse soptind usurata:
-Ah, ce ma bucur ca esi tu!