Lacrimi de zapada

[Julieta D. Thibault]

Vantul rece ce adia usor,i trecea printre buclele Julietei facandu-i parul sa zboare.Era imbracata cu paltonul alb,caciula alba si manusile albe ca un fulg de nea.Se potrivea cu zapada,iar parul fiind brunet ii iesea in evidenta.Ochii mari si verzi ca doua smaralde clipeau incet printre genele dese.

Julieta simtea aerul cum ii bate peste fata,si ii placea enorm.Mereu adora serile sau ma rog zilele de iarna.Sau cand statea cu cei apropiati la o ciocolata calda la caldura.
Se uita cu ochii mari la fete si zise:
-Da..sigur..haideti sa ne asezam pe o banca si sa privim lacul si zapada care sunt asa minunate ! exclama ea cu bucurie.

Fetele pornira sa gaseasca o banca,dar din pacate niciuna liber.
-Si acum ce facem?zisera ele in cor.
Din departare se vazu o banca liber.
-Uite acolo,haideti...zise cercetasa entuziasmata..