Invasion in my mind...

[Vladimir Anisim]

• Ridică puțin capul și observă „chelitatea” alunului și râse încet dar veselia se spulberă imediat și fu înlocuită de un semntiment de singurătate.
  ”Ai dreptate. Nu-i de nici un ajutor, dar eu nu vreau să plec de aici. ” a spus și ridică mâna în aer, palma protejându-i ochii. Când acesta pomeni de alăturarea lui devoratorilor, Vlad îl privi lung și surprins apoi afișă un zâmbet larg. Se gândise la așa ceva până atunci destul de serios și chiar îi plăcea ideea.
  ” Ar fi incredibil. Unde semnez ? ” spuse râzând. Îl privi pe Gabriel surprins , într-un mod plăcut. Din acel „ne-ai fi” trase concluzia că el era un Devorator și nu îi venea să creadă - unul dintre cei pe care-i admira era în fața lui. Zâmbetul lui nu mai dispărea și starea lui euforică nu avea să fie distrusă de nimic.