Once upon a story

[Lucas Sasha Neitzke]

Il scotea din minti timiditatea ei excesiva..poate chiar era pe ultimul drum de furie pentru ca il enerva la culme faptul ca India incepea sa faca ceva si nu continua din cine stie ce motive stupide si copilaresti. Nu i se citea nici o expresie pe fata mai palida decat ceara...nu ii placea deloc faptul ca ia suferise atat de mult, desigur pierderea parintilor te afecteaza profund, si acum intelegea de ce India cauta alinare in cineva si nu o gasea fiind mereu respinsa sau folosita pe post de jucarie. Ofta mut ridicandu-se discret de pe scaun fara sa mai spuna ceva..vocea ii era ragusita, avea senzatia ca are in gat o panza de paianjen care ii blocheaza vocea..Se intoarse cu spatele la ea privind-o in acelasi timp prin oglinda din fata lui, avea ochii tristi, pacat..pacat ca nu putea el sa-i faca fericiti, sau cel putin nu stia cum. Inchise ochii rasufland adanc si fara nici un zgomot. "Nici un sprijin....te inteleg perfect." Zise el deschizand apoi ochii si intorcandu-se spre ea. Nimeni nu stia mai mult decat el cum e sa fii parasit, inlaturat, ignorat de cei din jur insa in acelasi timp sa trezesti fascinatia lor. Se apropie incet de ea ajungand la spatele ei punandu-si mainile pe umerii Indiei si masandu-i usor zona. Zambi sec, fara pic de sentiment. Se apleca incet de ea sarutandu-i baza gatului de la spate apoi cu o pocnitura usoara disparu lasand-o singura..din nou.