life is a goddamn horror show

[Isolde du Maurier]

• Se uita nedumerita la el. Viitorul ei? Cum isi imagina ea viitorul? Asta chiar nu putea sa stie, pentur ca , ei bine, nu se gandise vreodata serios.
  "Ai putea sa ma lamuresti, te rog? Nu de alta, dar nu prea inteleg despre ce vorbesti. Ce viitor? "
  Se aseza pe jos, pe gresia rece, rezemandu-se de perete. Intelese pana la urma ce se referise, si acum ii era rusine ca intrebase asta, si nu isi dadea seama de ce ii era ei rusine. Ea nu insinuase niciodata nimic, fata de nimeni, si acum tot ea era cea care se simtea ciudat. Un fior rece ii strabatu sira spinarii, si se intreba pentru a mia oara de ce nu fusese la viperini, unde ii era locul. Cu siguranta ca asta era pedeapsa pentru viata ei prea banala de acum 7 ani. Asta era Erisedul ei, insa deja trecuse peste tot, si nu mai putea sa mai dea timpul inapoi. Se uita el, incercand sa-si dea seama daca vorbea serios sau doar isi batea joc de mintea ei aiurita.