The falling stars

[Eliza G. Blest]

Putea sa mai zica ceva? Putea sa mai scoata vreun sunet? Sa mai rosteasca un cuvant , sa cante o silaba,indiferent cat de mica era? Nu . Nimic.Liniste totala, inspaimantatoare care se asezase rapid in jurul celor doua fete . Auzise vag intrebarile ingrijorate ale cercetasei , dar era incapabila sa ii raspunda . Nici macar privirea nu si.o ridica . Se simtea ca si cum se afla in fata unui profesor si ca avea de a face cu o problema a carei capat nu il mai gasea . De ce? De ce ajunsese in acel stadiu atat de complicat? Avea sa isi mai revina? Din nefericire pentru viperina , raspunsul era un da , dar un da sec , pe care si.l spusese cu greu in minte . Nu vedea rostul pentru care sa isi spuna atatea intrebari ce nu isi aveau locul . De ce ajunsese sa ia absolut orice si sa.l amanunteasca . Incepea sa creada ca are creierul pus pe o masa in fata ei si ca urma sa il taie in bucatele mici mici , apoi pe aceastea in altele de o marime cu mult mai mica. Ce senzatie ciudata , ce ganduri stranii , dar stia ca nimeni in viata nu le va auzi . Niciodata.

Zambise incantata in sinea ei , multumita ca reusise sa faca macar ceva bun in viata aia pocita ce ii apartinea . Cat isi dorea sa ii dea un picior si sa isi ia alta . Dar mintea ei gandea destul de logic incat sa ii spuna ca nu are nici.o sansa sa isi duca acea dorinta pana la final . Ii parea rau pentru asta si simtea ca inima i se sfarama in mii de bucatele micute ce se raspandeau ca niste aschii in trupul cat si in sufletul ei . Oftase , trista , apoi un icnet iesise ca un suflu , din pricina unei rani facute de o simpla bucatica ascutita . Mascase fata , punandu.si cunoscutul ei chip de marmura . Desi nu ii convenea , nu dorea deloc sa i se citeasca ceva .
"Conteaza atat de mult? Dar tu ? Ce poti spune despre starea ta? Crezi ca poti scapa atat de usor ?" Vocea ii revenise,desi cu greu , insa reusise sa dea glas catorva intrebari , desi usturatoare, cercetasei . Se incruntase,cateva cute profunde aparand pe frunte .