Just us

[Claire Afere]

Pufnise trista , auzindu-le planul fetelor si inchisese incet ochii , fara sa mai bage pe nimeni in seama . Exact ca in cazul Elizei , isi punea mii de intrebari , toate afurisite si toate conducand-o spre granita ce ducea la intuneric . De s-ar fi putut opri , sa incetineasca pasul sau mai degraba , sa ii dea o lovitura puternica si astfel , sa se intoarca . Dar cum , daca ea nu putea sa clinteasca niciun deget din loc . Avea senzatia ca ajunsese o stana de piatra , dar. ... care mergea , oricum , numai picioarele caci , celelalte componente ale corpului nu faceau nicio miscare oricat de mult dorea viperina . De-ar fi gasit cateva idei , ca sa scape usor , sa fuga de acolo , ar fi facut-o insa , totul era prea tentant . Simtea ca avea sa urmeze ceva frumos , ca ii va placea acolo unde va ajunge si ca nu va mai dori niciodata sa plece . Ce ganduri frumoase , dar fara nicio speranta in ele . Totul era vag , trist si pierdut . Stia ca nu aveau rost acele iluzii ce o intepau intens .

Dar ... de ce sa le ignore atata ? Ce rau ii facea incat sa nu le mai doreasca in mintea ei . Incepuse sa ii faca placere atingerea lor , durerea provocata de acele ascutite si sangele , sau un soi de sange , curgand lent , undeva , incontinuu fara sa se mai termine . Poate chiar nu va mai pleca de acolo niciodata . Oricum , daca tot nu gasesc o cale de iesire , voi ramane aici , deci , nu va fi nicio problema ... Cred . Dar isi alungase imediat acel gand . Nu trebuia sa ramana in acel loc . Ce se va intampla cu Eliza...parintii ei , viata pe care inca o mai avea de construit si aranjat . Dorintile parintilor ei , tronul pe care va sta in curand , nu putea sa dea cu piciorul la toate astea . Acela ii era destinul si nu avea cum sa il schimbe , nici macar o astfel de transa sucita . Trebuie sa scap .. dar cum ???