Can you lay your life down, so a stranger can live ?

[Ivy Thibault]

Alice se indrepta spre Aripa Spitalului, incercand sa ignore durerea ascutita care ii pulsa in incheietura lovita. Nu stia daca e rupta chiar daca incercase sa verifice pozitia oaselor. Niciodata nu fusese buna la medicina. Coti alene pe coridorul ingust. Nu se grabea. Nu avea de ce pentru ca nu puteai spune ca Alice era o mare fana a spitalelor. Pelerina verde matura podeaua in urma ei, dezvelind rochita neagra si colantii de aceeasi nonculoare, tinuta fiind completata de una dintre obisnuitele ei perechi de balerini.

Fara sa-si dea seama, ajunsese in fata usii mici care o conducea sigur si incet spre o asistenta curata, imbracata intr-un costum alb imaculat. Ugh. Apasa pe clanta, enervata. Se gandi cum ajunsese aici, la Hogwarts, in Aripa Spitalului, cand ea nu era nici studenta, nici profesoara. Ei bine, venea aici des, era adevarat, pentru ca ii placea sa-si piarda timpul pe coridoarele cunoscute si in salile familiare. O calma. Si era si normal ca daca incearca sa mute piatra care bloca tunelul principal spre Hogsmeade, piatra asupra careia nu functiona magia, isi va rupe ceva. Era norocoasa ca nu fusesera ambele maini.

Alice fu foarte surprinsa sa gaseasca in salonul de dupa usa doua fete, una pe pat cu un picior bandajat, iar cealalta, evident, abia sosita. O cutie de bomboane statea pe pat, langa fata ranita. Nicio asistenta.
'E vreo asistenta pe aici?' le intreba Alice pe cele doua fete, ridicandu-si mana buna in semn de salut.