Soldier to my emptiness

[Lexie Stryder]

Just me and Victor

• Lexie nu se putea abtine sa nu se uite peste umar la aproape fiecare pas. Isi dadea seama ca nu facea nimic bun, dar vinovatia nu venea si nici nu o presa nimeni, asa ca incerca pur si simplu sa isi ginore instinctele.
  Inspira adanc, reusind sa isi recapete controlul asupra propriei fiinte, si infasurandu-se mai bine in roba neagra si lunga.
  Era o zi mohorata, cu un soare slab, care incerca sa isi faca loc prin patura groasa de nori plumburii. Atmosfera era umeda si incarcata, genul acela de situatie in care te simti apasata de cer si iti vine sa te eliberezi din stransoarea sa.
  Viperina inghiti in sec. Ajunsese unde voia sa a junga.
  
  Localul 'Capul de Mistret' era facut dintr-un lemn vechi, acoperit cu o vopsea de o culoare pe care Lexie nu o putea identifica, scorojita de timp. Capul mare de mistret era atarnat deasupra usii, dand un efect si mai posomorat acelui loc.
  Intr-adevar, dupa ce se aflase de Aberforth si portretul Arianei, localul avusese o perioada de inflorire, insa care nu durase suficient de mult. Acum era din nou ca pe vremuri.
  
  Viperina pasi in prag, deschizand usa, si un clinchet de clopotel ii anunta intrarea. Inauntru erau maxim cinci persoae, care isi intoarsera capetele spre ea pentru o fractiune de secunda, dupa care isi continuara treburile.
  Viperina pasi pana spre bar, luandu-si un suc de dovleac, si asezandu-se singura la o masa.
  Simtea o privire staruitoare fixata pe ea, insa nu se intoarse sa vada cine e. Nici nu o prea interesa. Sorbi, ganditoare din ceaiul putin prea rece.