New lands, new friends

[Ivy Thibault]

Just me and Victor



Alice Howard isi facu aparitia in padure pe la miezul noptii, in cea mai friguroasa zi a lunii decembrie. Se presupunea ca avea o misiune, dar, avand in vedere caracterul ei naravas, era foarte posibil sa nu o urmeze. Copacii inalti erau incarcati de zapada greoaie, lasandu-si crengile pana jos. Pamantul, chiar daca era acoperit de o patura imaculata, era si el inghetat, intarit. Vantul gemea, lovindu-se de crengile grele, scuturandu-le de nea.

Alice isi scutura usor roba lunga pana in pamant si porni prin zapada proaspata. Ghetele ei maronii lasau urme usor de recunoscut, ceea ce nu prea o ajuta. Dar nu-i pasa. Isi continua drumul, sperand sa se pairda in padurea deasa. Nu erau ganduri sinucigase, sau triste, dimpotriva, dar voia sa scape de lumea oamenilor, sa se afunde intr-o lume fara diferente, unde toti erau la fel. Si, desigur, pe acest pamant, singurul loc unde acest lucru era posibil, era in singuratate.

Alice zambi la acest gand, la gandul ca in curand va fi singura. Chiar daca nu era nimeni prin jur peste kilometrii intregi, amintirile oamenilor lasati in urma inca ii bantuiau mintea fetei, nelasand-o sa simta libertatea singuratatii. Asa se explica acel in curand din mintea intortocheata a fostei Viperine.

Buclele blonde erau acumincarcate de fulgi mari de zapada, dandu-i reflexii ciudate in lumina lunii flirtrata printre crengile copacilor. Alice se opri. Isi inclina capul intr-o parte, semn de curiozitate. 'Cine esti?' se adresa ea siluetei intunecate din spatele ei, cu o soapta purtata departe de aripile vantului.