Soldier to my emptiness

[Victor A. Olivier]

• Isi drese vocea, care devenise ragusita intre timp, si ii spuse, pe un ton calm si detasat.
  "Victor Anthony Olivier, draga domnisoara. Dar pe tine?"
  Se intreba ce putea face o tanara ca ea intr-un loc asa ciudat ca asta. Nu avea nici o idee despre ce facea acolo cu harta aia, si nici nu il interesa, pana la urma. Era treaba ei, si nu ii placea sa se bage in treaba altora.
  Se bucura totusi ca fata nu se enervase pe el, si nici nu ii reprosase asta.
  Oamenii isi vedeau de treburile lor, fara sa le pese prea mult de cei din jur, si asta era bine, caci il enervau oamenii bagaciosi si curiosi.