Soldier to my emptiness

[Victor A. Olivier]

• Ii stranse mana calduros, pielea lui rece intrand in contact cu finetea pielii fetei. Zambi vag, observand cum isi strange harta, si se intreba daca avea de gand sa plece. Auzindu-i intrebarea, statu o clipa pe ganduri daca sa-i raspunda sau nu, insa se decise ca nu avea de ce sa se ascunda, pentru ca el singur alesese acea cale.
  "Da, pana in anul V. De atunci am abandonat."
  Raspunsul lui sincer fu rostit calm, detasat si nepasator, ca si cum i-ar fi spus ca nu mai era apa rece la robinet. De multe ori fusese intrebat de lume de ce facuse acest pas, si, anticipand intrebarea ei, continua:
  "Geniu malefic. Studiez medicina, si in special genetica, pentru a da nastere unei fiinte inumane."
  Pe fata lui se asternu un zambet malefic, si chiar atunci, pentru a intregi momentul, afara se auzi un tunet.