Soldier to my emptiness

[Lexie Stryder]

• Lexie incuviinta la vorbele lui Victor. Da, din punctul lui de vedere era logic.
  Era putin confuza, amuzata si speriata in acelasi timp. Nu stia ce sa creada despre acel baiat, care, se parea ca nu era foarte normal. Insa instinctul sau ii spunea ca s-ar putea sa fie prieteni.
  Asa ca ramase pe loc, cu roba pe spatarul scaunului de lemn, cu un pahar de suc de dovleac in fata ei, si bagheta iesind cativa centimetri din cizma.
  Zambi.
  "Deci asta e scopul tau in viata? Visul tau? Sa creezi fiinte inumane?" intreba fata.
  Scutura din cap, ca si cum ar incerca sa isi alunge acel gand din minte.
  Ok, asta chiar era ciudat. In plus, care ar fi motivul lui sa faca astfel de creaturi? Pentru ce? Ce voia sa faca cu ele, odata create?