let it snow with screams

[Victor A. Olivier]

• Asculta cu o atentie deosebita vorbele ei. Avea dreptate, niciodata nu ii pasase de frumusete, iar acum, cand deschidea ochii, totul i se parea frumos. Insa nu tot ce era frumos era si bun, pentru ca de multe ori frumusetea ascundea rautatea si veninul ce se ascundea in cineva. Era ca o masca pentru a putea fi primiti si acceptati in lumea oamenilor, in care nu ar fi trebuit sa existe raul, sau puterea. Toti oamenii ar fi trebuit sa fie egali, si sa nu existe divergente si rani psihice sau fizice. Insa lumea nu functiona dupa ceea ce dorea el, si asta nu era chiar atat de rau. Nu cred ca ar fi dorit sa vada peste tot creauturi ciudata, cu maini cusute si ochii distrusi.
  Isi alunga din minte acest gand, si o privi pe Astrid, care studia desenul. Nu intelegea de ce simtea vag ca fata se subestima, pentru ca era intr-adevar speciala. Parul roscat era foarte rar, de obicei un copil cu asemenea par il mostenea de la parinti, si chiar si atunci trebuia sa fie foarte norocos.
  "Ar trebui sa nu te mai subestimezi atat. Esti norocoasa sa ai un par atat de frumos si rar intalnit. Presupun ca nu e vopsea, nu? Se vede ca este natural."
  Ii zambi, dandu-si seama ca fata ii devenea simpatica, prin naivitatea ei copilaroasa si farmecul ei inocent.