Nothing sweet about me

[Victor A. Olivier]

• Puse mainile pe masa, rezemandu-si capul in palme, uitandu-se la ea cu o privire neutra. Nu ar fi vrut sa se gandeasca ce ar fi patit pacientii lui daca el ar fi fost cel care sa-i examineze. Probabil ar fi iesit de la el si mai nebuni decat intrasera.
  "Nu mi se pare ca cineva ar veni la mine sa caute sfaturi si alinare. Mortii sunt mai interesanti. Sunt tacuti, te asculta, si sunt o companie mai buna. Stii cate senzatii te strabat cand vezi cadavre mutilate, ciopartite, si te gandesti la povestea lor? Este tot ce mi-am dorit vreodata, sa pot patrunde in viata lor, sa aflu sursa tuturor necazurilor lor, si sa pot fi capabil sa le redau viata, sa le fac sa fie frumoase, chiar daca nu sunt. Nu ai cum sa intelegi."
  Tonul vocii sale era entuziasmat, cu o urma de emotii. Ochii lui negri ramasesera fixati undeva departe, parand ca s-a afundat in lumea lui. Chipul lui avea o privire pierduta, ratacita pe fata, si se desprinse incet de lumea reala, ingropandu-se in amintirile sale, uitand de vrajitoarea din fata lui.