Never look back.

[Rachelle Hathaway]

Never look back.

• 
  Tamara and Odette.
  
  Micuti fulgii de zapada cadeau usor din cerul partial insorit acoperind incetul cu incetul stratul de frunze rugini format toamna, toti copii asteapta acest moment; acel moment cand micuti se ridica nerabdatori din pat pentru a privi pe geamul aburit, cum fulgii se topesc pe sticla. Dar si cei mai mari se bucura. Tamara se scula mai obosita ca niciodata, isi tranti perna peste fata incercand sa inlature zgomotul din camera sa, dar nu reusi, suna precum o alarma de ceas. Isi interdeschise ochii observand pe noptiera de langa pat o bucata de pergament cu un scris caligrafic . Se parea ca cineva puse o vraja asupra sa , pana nu va fii citata sa nu se opreasca alarma; ofta luand-o in mana si citind-o in graba. Odette o invitase in Padurea lui Dean, scria ca vrea sa ii faca o surprinza si ca ar dori sa se grabeasca. Se ridica imediat din patul sau moale si calduros imbracandu-se cu primele haine pe care puse mana, isi lua bagheta si striga un 'Am plecat' cand inchise usa in urma sa. Nu si-ar fi dorit ca mama sa, sa stea sa o caute crezand ca a fost rapita, sau sa ii vina alte idei nebunesti in minte.
  
  
  ...
  
  In padure, zapada iti ajungea peste glezna, frigul iti ajungea pana la oase , asta era iarna adevarata. Fulgii de zapada cadeau repede, stratul ridicandu-se numai privindu-l . Incepu sa o caute pe Odette, o striga timp de cateva minute. Dar niciun semn. Poate era vreo capcana sau ceva, dar isi schimba ideea cand un bulgare o lovi in spate, trezindu-se la pamant, cu capul in zapada, auzind acel ras de copil al lui Odette. " Ma asteptam la asa ceva din partea ta." spuse Rachel scuturandu-se de zapada. O simtea si prin haine, cum se topeste la temperatura ridicata a corpului sau, se facuse deja fleasca. Isi scoase pe furis bagheta facand un bulgare mare care o lovi pe viperina pe la spate, se stramba cand zapada ii intra pe sub geaca. Zambi triumfator. "Suntem chit acum."