All alone

[Lexie Stryder]

Just me and Artimei

• Era o incapere intunecata. Podeaua facuta din lemn de mahon scartaia usor la fiecare pas al viperinei. Pe ferestre intra vag lumina argintie a lunii, reusind cu greu sa treaca de murdaria groasa de pe geamuri. Se reflecta pe fata alba a fetei, dandu-i o usoara tenta pamantie, care contrasta frumos cu ochii sai verde smarald.
  In acea culoare lichida i se citeau viperinei sentimentele usor, aratandu-le cu sinceritate oricui. De ce sa ascunda ceva cand nnu avea nimic de ascuns?
  
  Lexie inghiti in sec in timp ce pasea in camera cufundata in intuneric. Nu ii era frica, mai fusese acolo de sute de ori, insa sper ca nimeni nu patrunse acolo, mai ales acum, ca era weekendul cu excursia la Hogsmeade.
  Ii placea singuratatea, asa ca nici nu se stradui sa aduca pe cineva cu ea, sperand ca isi va putea varsa furia si frustrarea in liniste.
  Cu tot intunericul acela dens nu vedea nimic, insa in mintea ei se forma o imagine virtuala a camerei prea cunoscute.
  Nu se putea asigura ca nimeni nu era acolo, asa ca se aseza pur si simplu pe podeaua prafuita. Nu avea de gand sa planga, insa ochii sai se inflacarara, arzand in intunericul dens al incaperii mari din conacul ce se afla la periferia orasului Hogsmeade.
  Auzi un pas. Inca unul.
  "E cineva acolo?" striga, cu o voce destul de frustrata.