let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• 'Nu am stiut, am presupus. Se vede ca nu esti un sange-mal. Tu...tu te integrezi, nu ca mine' ii explica pe un ton cald avand grija ce spunea. Stia ca doar ajutandu-se de cuvinte ar fi putut rani pe cineva. 'In plus, un vrajitor ce provine dintr-o familie de incuiati nu s-ar fi acomodat atat de repede in aceasta lume ca sa poata renunta la scoala in anul V. Eu nici acum nu stiu daca as rezista in aceasta realitate paralela daca n-as merge la scoala. Nu cred ca voi putea, pana la urma, sa raman aici dupa absolvire' zise pe nerasuflate amintundu-si de cuvintele mamei sale. Ea isi dorea ca dupa absolvire, Nymeria, dupa cum o numea ea, sa se intoarca in lumea incuiatilor si sa-si continue viata ce-i fusese stabilita la nastere.
  Isi dadu usor parul pe spate eliberandu-si umeri si isi aranja in treacat rochia albastra pe care-o purta. Stia ca nu era potrivita pentru lumea vrajitorilor si ca mai degraba s-ar fi casatorit cu un nobil bogat decat sa salveze vieti folosindu-se de potiuni si incantatii. Nu era potrivita pentru munca de jos.
  'Poate intr-o zi o sa lucram impreuna' spuse fata suranzand si incercand sa-si ascunda toata speranta pe care o pusese in acele cuvinte simple.