let it snow with screams

[Victor A. Olivier]

• O privi peste masura de uimit. Nu i se parea ca se integra deloc. Era un fel de renegat, respins de toata lumea, care il privea cu superioritate, si niciodata nu se simtise in regula in lume.
  "Te inseli. Nu sunt primit in societate, decat foarte greu. Tatal meu e la Azkaban pentru ca a omorat-o pe mama mea, si nici macar nu sunt englez. La inceput, lumea ma simpatiza pentru munca pe care o depuneam la Hogwarts, insa, renuntand, mi-am compromis viata, ca sa zic asa. Peste tot unde merg nu sunt privit decat ca pe un ciudat. Insa nu ma intereseaza, sa creada ce vor."
  Tusi incet, si mai lua o sorbitura din ceasca cu ceai. Lichidul era cam rece, insa era bun si asa.
  "Astrid, mi-ar placea sa te vad facand bine oamenilor, insa alaturi de mine nu ai reusi. Probabil ai ramane fara vreun organ vital, daca te-as vedea ranita." spuse el, razand. Nu isi dadea seama de ce spusese asta, insa obsesiile lui pentru munca pe care o depunea l-ar fi facut sa nu mai gandeasca, iar orice persoana in jurul lui ar fi fost in pericol.