Soldier to my emptiness

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta. Oare vorbea serios cand spunea ca vrea sa impuste sau spuse doar asa? Ceva in mintea ei spunea ca vorbise serios. Asta o ingrijora putin, insa se linsisti atunci cand spuse ca ea era o exceptie. Ii zambi, trist.
  "Unii imi spun ca sunt prea tacuta," spuse. "Dar multumesc...cred."
  
  Viperina nu era sigura daca sa o ia ca pe un compliment. Il intelese perfect pe Victor. Stia ca el o spusese ca pe un compliment, insa venea din partea cuiva care voia sa te ucida doar pentru ca faceai prea mare galagie.
  Insa il intelegea perfect. De ce sa suporti cand poti sa ii pui capat?
  De ce sa iti pese, cand nu are nicio importanta?
  Intr-un mod ciudat, care o speria, Lexie intelegea o mica parte a lui Victor. Stia de ce ar face unele lucruri si de ce nu ar face altele? Si, la urma urmei, era liber sa faca ce vrea. Nu sa ucida oameni, cu asta nu era de acord si nu fusese de cad se stia, insa sa fie inchis in globul lui de cristal, stand singur in gandurile si nebunia lui.
  Era cel mai simplu mod de a te desparti de nebunia lumii.