All alone

[Artimei N. Denver]

Mergea cu pasi linistiti si foarte precisi. Venirea lui nu avea nici un scop anume, doar vroia sa-si recapete lucrurile pe care le lasase acolo cu ani in urma. Deschise usa din podea ce ducea undeva in subsol, acolo sub scara veche si foarte putreda se afla comoara lui. Era o ladita cu niste obiecte simple, dar de o importanta majora. Puse obiectul de dimensiuni medii in rucasacul din spatele sau si se ridica pe scari in sus. Nu avea de gind sa plece prea curind. Trebuia sa stepte ce cineva, ei bine acel cineva era deja mort, dar nu mai conta.

Se intelesese sa se intilnesca acolo, dar nu vedea nici o urma de lumina sidefie, in afara de razele lunii. Era un mister cum de mai patrundeau razele in incepere daca geamurile erau atit de murdare incit sticla care fusese cindva trensparenta devenise opaca. Auzise o vince feminia. Realiza ca nu era fantoma lui, dar o eleva din scoala. Frustrarea se citea foarte usor in vocea ei. Intrase in inceperea in care afla si ea. Ii vedea doar spatele si se bucura cai este oarecum in avantaj. Cobori miinile peste bratele ei de la umeri spre plame dupa care o strinse de incheieturi. Mie nu mi se pare ca mai este cineva afara de noi doi fireste, printesa. Vorbea ca si un maniac in serie sau ca si un obsedaa de ea. In realiatete nu o cunostea, dar fiind viperin ii placea sa vire spaima in oameni.