let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• Simtise modul in care baiatul isi schimbase tonul brusc si zambi privindu-l. Ii stranse delicat mana care i-o tinea pe a ei si isi pleca din nou privirea catre podea. Nu vroia sa arate ca nu se simtea tocmai in largul sau, dar nici nu vroia sa-i elibereze mana din stransoarea sa.
  'Oamenii se schimba. Poate ai devenit o persoana buna fara sa-ti dai seama' sopti ea inca privind pardoseala.
  O chelnerita tanara cu parul blond o intrerupse cand ii adusese un alt ceai. Ii zambi politicos si multumi evitand s-o priveasca. Cand aceasta pleca, fata isi ridica privirea si si-o indrepta catre cana. Ii era sete. Nu stia daca acea nevoie se datora senzatiei usoare de teama sau faptului ca era atat de timida, iar el o facuse sa vorbeasca mai mult decat si-ar fi dorit. Isi muta, insa, privirea de la cana catre el pentru ca, ca sa bea si sa nu se faca de rusine ar fi trebuit sa-i dea drumul la mana, iar acel lucru nu-l vroia.
  'Eu nu sunt nobila si nici o vrajitoare buna. Sunt doar o fata ce n-a fost lasata niciodata sa-si ia proprile decizii, iar acum este libera si poate alege ceea ce vrea cu adevarat. Vreau sa fiu vindecatoare pentru a demonstra ca sangele nu defineste calitatea muncii unui vrajitor.'