sugar and ice

[Lexie Stryder]

• Lui Lexie i se opri respiratia, fiind luata prin surprindere cand fata ii fu inconjurata de mainile lui calde si mari. Insa vorbele lui o speriara.
  Ofta, nevazand alta cale.
  "Sa mergem," spuse, luandu-i mainile de pe fata ei si aruncandu-si roba pe umeri.
  
  De ce sa o duca in Azkaban? Ce facuse? Era nevinovata. Nici macar nu omorase pe nimeni in viata ei. Nici printre Devoratori nu fusese niciodata, ci dimpotriva, in Ordin. Asa ca de ce sa o arunce cineva intr-o celula? Ce naiba se patrece?
  
  Tot mai mult intrebari ii navaleau mintea, traverasndu-i sirul gandurilor, pana ajunse la un nod, in care se desprinse complet.
  De unde stia ca barbatul acela pe care nu il cunoscuse decat de 30 de minute ii spunea adevarul?
  Imediat ce acest gand ii patrunse in minte incerca din rasputeri sa il scoata afara. Nu acest necunoscut, ci Carsten. Trebuia sa aiba incredere in el. Avea nevoie de asta. Nu era o alegere. Asa ca il urma.