All alone

[Lexie Stryder]

• Lexie il privi pe Artimei cu putina anxietate. Nu incercase sa isi traga mana atunci cand el i-o sarutase, ca si cum ar fi fost in alta epoca. Ii placea alura asta de baiat carismatic caruia nu ii pasa de ce se petrece in lume. O facea sa se simta mai relaxata si sa isi lase gandurile la o parte.
  "Lexie," spuse viperina. "As spune ca sunt incantata de cunostiinta, insa ti-ai lua-o in cap."
  
  Zambi la ultima replica, daramand peretele care il punea mereu in fata ei atunci cand vorbea cu un strain.
  "Cum de nu te-am mai vazut?" intreba ea, mijindu-i ochii. "Ai spus ca esti viperin, am dreptate?"
  Se uita la el cu ochii sai verzi, sinceri, care parca umbreau frumusetea fetei sale. O mostenise de la mama ei, si ii multumea pentru ea in fiecare zi.
  Viperina avea impresia ca Arty se uita prin ea, nici macar nu incerca sa o citeasca, asa ca degeaba se ascunse la inceput. Simtea pentru prima oara ca cineva ii lasa spatiu.