let it snow with screams

[Victor A. Olivier]

• Se uita la ea, observand ca il examina. Nu isi daduse pana acum seama ca holbatul la cineva putea deveni cam stanjenitor. Se gandi la intrebarea, si i se paru ca raspunsul pe care il dadu fu unul simplu. Insa asta era adevarul.
  "Am venit la un ceai. Cum obisnuiam cand eram elev. In ultimele zile am muncit prea mult, si am simtit nevoia sa ma relaxez. Tu?"
  Cearcanele mari pe care le avea in jurul ochilor obositi, si figura molesita nu faceau decat sa-i intareasca spusele. Nu se mai simtise de multa vreme atat de rapus de oboseala, si cu siguranta avea nevoie de un somn bun, altfel va incepe sa omoare pe oricine ii iesea in cale. Sau poate doar va face urat, insa cu siguranta cel ce urma sa-i iasa in cale in urmatoarele zile, daca nu va fi odihnit, va intra in mari belele.