Soldier to my emptiness

[Lexie Stryder]

• Lexie se uita in pamant cand Victor ii evita privirea. Se incrunta. Ce facuse gresit? Era putin frustrata acum. Isi freca palmele une de cealalt.
  "Stii, ai putea veni inapoi la Hogwarts," spuse ea, pe un ton timid. Stia ca se va enerva. Stia ca, probabil va reactiona urat si o viata de om va fi pusa in pericol. Insa nu se putea abtine.
  Simtea o atractie psihica insuportabila pentru acea persoana. Nu simtea ca trebuie sa il ajute. Avea nevoie de el. Avea nevoie sa stie ca cineva era mai rau ca ea, ca mai era cineva in lumea asta care nu era fericit cu viata sa, sa stie ca nu fusese singura persoana din lume care a fost abandonata, care a avut ganduri sinucigase de cateva ori.
  
  Nu voise sa se omoare, doar sa se raneasca atat de tare, incat sa simta. Sa simta ceva, in afara de ura, oricat de mic. Asa era ea acum trei ani, si simtea ca, cu toata ca o avea pe sora ei, devenea din ce in ce mai singura si indurerata.
  Inchise ochii, de data asta incercand sa isi ascunda sentimentele de Victor. Era ata de egoista! Voia sa stie ca el suferea mai mult ca ea? Cum putea fi atat de rea? Mai ales cu cineva care nu ii facuse niciun rau?
  In interiorul sau se dadea o lupta crancena, si ea simti cum ochii i se umplura de lacrimi.