murmurs of agony

[Victor A. Olivier]

Victor&&Desiree

• Se enerva la culme de scrisoarea primita. Era o totala lipsa de respect sa intrerupi un om de la masa. Se ridica, imbracandu-se rapid, apoi pleca la spital, sa vada de ranitii aceia. Trebuia neaparat sa fie platit, altfel facea urat...rau de tot. Se urca pe matura, si in cateva minute ajunse. Dupa ce termina, isi dadu seama ca acei raniti nu erau atat de grav, iar doctorii nu atat de neputinciosi incat sa nu reuseasca sa se ocupe de ei. Era culmea, lumea incepuse sa profite de faptul ca era un Vindecator atat de bun, si asta il enerva la culme.
  Holurile parea mult prea silentioase pentru un spital, in toiul zilei. Nu se auzea nici macar un tarsait de pasi, si nici macar o soapta, ceva. Era destul de ciudat. Nu-si amintea sa fi venit vreodata la Mungo si totul sa fie cufundat intr-o tacere asa solemna ca asta. Parea ca totul inghetase, si toti oamenii plecasera acasa. Era foarte deprimant, ca si cum locul era bantuit de stafii, sau ceva. Intrebandu-se ce se intamplase, nu isi dadu seama cand se ciocni de cineva.