Soldier to my emptiness

[Lexie Stryder]

• Viperina ii zambi baiatului, unul dintre cele mai adorabile zambete pe care le putea face, si isi trecu mana peste a lui, prietenesc.
  "Daca numai probabil, atunci cred ca mai stau putin, " spuse ea, zambind smechereste.
  Insa in scurt timp, o cuprinse o stare ciudata.
  
  Era adancita intr-o stare relaxanta, simtind cum ochii i se inchid, linsistitor. Corpul ii era obosit, iar pleoapele ii erau tot mai grele, insa ceva nu era in regula.
  Psihic, ea se simtea complet treaza. Incerca sa isi largeasca ochii, sa stea treaza. Reusi cateva secunde, insa ceda, parca apasata din spate de ceva greu.
  Nu ii era tocmai usor sa se lupte acum.
  "Ce se intampla cu mine?" intreba ea, printre dinti. Il privi pe baiat printre genele ei lungi, panicata. "Ajuta-ma!"
  Cu aceasta soapta slaba, totul se cufunda in intuneric. Lexie injura de doua ori, constienta ca era doar in mintea ei. Somnifer. Sentiment cunoscut si foarte practicat la orfelinat.
  
  Era agitata. Dar de ce? Cine ar vrea sa ma adoarma? Si ce se intampla cu Victor?
  Acum, viperina era panicata de-a dreptul. Daca cineva il ataca?
  Incerca sa isi deschida ochii, sa tipe, sau macar sa is controleze trupul, insa nu reusea sa miste decat o geana sau vreun deget.
  Era usor somniferul. In maxim cinci minute ar fi trebuit sa isi revina de tot. Incerca sa se linisteasca. Se gandi la Victor.

PS: scuze ca am scris atat de mult x_x
Ah, si ianinte de postul asta tot acelasi numar de posturi aveam