Soldier to my emptiness

[Victor A. Olivier]

• Pe fata i se citea o urma de satisfactie bolnavicioasa, privind-o pe batrana cum sufera. Insa tot nu reusea sa scoata de la ea nimic, iar asta il enerva la culme. Se ridica, ridicand in acelasi timp si bagheta.
  "Avada..."sopti el, insa fu intrerupt de glasul lui Lexie.
  Se intoarse, uitandu-se la ea, privirea lui exprimand usurare, si in acelasi timp, raceala. Stia ca fata nu era de acord cu ucisul oamenilor, insa nu auzise cand incepuse sa sopteasca blestemul, iar asta era bine.
  "Cum te simti?"o intreba, lasand-o pe femeie si indreptandu-se spre vrajitoare, sperand ca se simtea in apele sale.