Suicide Solution

[Raven A. Harris]

Ii venea sa injure si nici el nu stia de ce...defapt bine, evident se min tea singur ca nu stia, caci stia mult prea bine, si probabil avea sa injure un profesor in fata cu nervii pe care ii avea in acel moment.Incerca sa stea pe loc, insa orice ar fii facut tot in picioare ajungea agitandu-se in camera si facand ture intregi dus-intors prin camera fiind surprins ca nu facuse ajunse deja in camera de zi a cercetasilor.Colegii lui de camera incercau sa il calmeze, fara sanse de reusita, astfel, in urma ramanand cu cateva cuvinte de mustruluire la adresa sa din partea Doamnei Grase in momentul in care tranti cu putere usa din turnul cercetasilor o lua la intamplare pe holurile castelului.Nici nu isi dadu seama cum reusi sa ajunga tocmai pana la etajul sapte cand el urcase cu totul si cu totul alta scara ce ei bine, trebuia sa il duca pe la etajul trei, dar asta era alta poveste.Ideea era ca se afla acolo, inconjurat de cateva note muzicale minunat cantate la un pian..nu era sigur ce fel de pian..insa clar era un pian.Marai scurt indreptandu-se spre perete, iar in momentul in care se lipi cu urechea de perete, in locul acela aparu automat o usa dubla pe care o deschise,a ceasta inchizandu-se la loc in urma sa.
Naiba insasi..daca vrei sa ii ceri socoteala cere-i lui!mormai el pe un ton ce suna extrem de rece, desigur, sau cel putin asa se auzea el in momentul in care spuse cuvintele.Continua..voi fii silentios!marai el printre dinti asezandu-se pe un scaun in deplina liniste dupa cum spuse.