murmurs of agony

[Victor A. Olivier]

• Se uita la persoana pe care o lovise. Era o tanara cam de varsta lui, foarte atragatoare. Avea ciudata impresie ca in jurul ei se misca un parfum de mister ce-l facea sa se intrebe ce cauta aici. Parul intunecat ii mangaia umerii, incadrandu-i fata in forma de inima, iar ochii ei albastri pareau atat de delicati si fragili. Ramase cu privirea atintita asupra ei timp de cateva minute, nemiscat, dorind sa opreasca timpul in loc si sa contemple aceasta tanara.
  "Imi cer scuze" , spuse el, trezindu-se din visare, constient ca era ridicol sa te holbezi la oameni de la cativa centimetri distanta. Se indeparta putin de ea, pentru ca ramasese in pozitia in care o lovise, si avea un aer vag deranjat. Linistea apasatoare il enerva, fiind mult prea silentios pentru orice psihopat.

ooc: am luat descrierea din fisa ta