New lands, new friends

[Ivy Thibault]

Ochii lui Alice se umplura si ei cu lacrimi calde la suferinta unicului sau prieten. Se uita la el, incercand sa inteleaga ce nu era asa de usor pentru el cum era pentru ea. De ce trebuia sa fie blocat undeva? De ce nu se putea elibera, sa fie liber? De ce ea trebuia sa stea in afara inchisorii lui si sa-l priveasca neajutorata cum se inneca inauntrul ei. Alice isi sterse brutal lacrimile care faceau acum vederea imposibila.
Se ridica in picioare, nepasandu-i ca era plina de zapada din cap pana in picioare. Se uita la zapada de pe jos, la cerul care se deshidea incet-incet, oriunde, numai sa nu-i mai vada acea amaraciune in ochi. Se intoarse spre el si zambi. Se duse sa aseze pe bustean si aprinse un mic foc langa locul unde era asezata. Se apropie de sursa calduri si ii spuse lui Victor, niste vorbe atat de prostesti si copilaresti, dar pe care le spuse din inima: 'Atunci voi sta aici pana cand iti vei reveni.'