Doar un astru metamorfic...

[Daniel Cruplud]

O după-amiază calmă de Mai,pe când Soarele încă mai strălucea în întreaga lui splendoare iar neclaritatea ori obscurul nu își mai găseau loc de replică.În pofida sublimului peisaj de afară,un tânăr înalt,atrăgător,cu doi ochi căprui,un păr șaten scurt,o bărbie zdravănă și doi ochi ascuțiți pierdea timpul într-o cameră odioasă,ce părea la prima vedere cel puțin posedată de ireal.Liniștea domina un peisaj deloc tumultos,un peisaj în care până și umbrele se fereau să își prezinte adevărata identitate,ori fantomele să ofere idei de revocare ale acțiunilor cele mai simple pe care le puteau efectua.Nici chiar lăsarea serii nu ar fi putut provoca mai multă suferință bietului băiat,care deși privea temător nu putea observa nimic.Vedea clar și limpede cum în camera în care se afla,în forma unui dreptunghi neregulat,fără ferestre,lămpi ori alte accesorii obișnuite,lumina domina un decor splendid.Trecând cu privirea la un prag mai avansat,dar până la ideea de observare,putea vedea cum strașnice umbre se plimbau prin aer de colo-colo,fără a urma un drum precis,ori fără a avea un traseu bine definit,ori un reper mărginit.
- A fi sau a nu fi,strigă calm băiatul.Nu aceasta este întrebarea acum!
Și avea într-adevăr dreptate.Chiar și marele savant grec s-ar fi întrebat de unde vine sursa luminii.Poate un pic mai neimportante erau siluetele ce se tot plimbau în cadrul camerei,dar ce nu o părăseau nici-un moment.Nimic nu ar fi putut alcătui un tablou mai sumbru ori mai sinistru decât însăși ceea ce privea neputincios Daniel.Privea de la un capăt la altul al camerei,sfârșit de ideea unei incapacități de a elucida misterul.Ar fi vrut poate să afle ce anume generează lumină în cameră,sursa luminii fiind poate principalul mister,ar fi vrut să afle ce sunt siluetele ce plutesc mărginit dar necoplanar prin spațiu,ori cine tocmai deschisese ușa.