bullets and butterflies

[Jimmy B. Tenevi]

Cu o respiratie greoaie se prabusi in genunuchi pe pemintul tare si umed. Puse miinile pe coapse si capul statea aplecat. Focul nu incetase sa mai arda pe colo colo, nu facuse practic nimic pentru al stinge, dar flacarile dispareau incetul cu incetul. La inceput nu observase nimic suspect in asta, dar pe urma tresari parca se trezise dintr-un somn. Se ridica in fuga si se intoarse. Ceea ce vazuse avusese darul sa o socheze putin. Se duse direct la el, se asezase jos in genunchi, ii luse capul si-l puse la ea pe brate. Dupa ca-l mingiiase usor ii daduse citeva plame zdravene peste obraji.

Treseste-te, Carsten. Nu ma lasa aici singura sa fiu invinuita de moartea ta. Carsten, ma auzi? Era sigura ca el inca mai traieste, in orice caz inima se batea daca nu o amageau degetele ei tremurinde.